albastru cu albastru
intens
pe oglinda încremenită a mării
la fel cu cel ce se-ntretaie
la orizont
în zarea înlănţuită
de braţele viguroase
cu trident
în dimineaţa mohorîtă
marea-i de culoarea nisipului
cît astrul de lumină
nu-i ridicat
doar pescăruşii sunt răspunzători
de-i albastră sau nu
întinderea abia în tremurare
a pînzelor sărate
ne rostogolim încet
secundă cu secundă
minut peste minut
cu un zîmbet interior
înspre adînca vale
plină de verdeaţă
aici
voi clipe de cenuşă
cu ascuţite săbii
treieraţi prin suflet
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.