de ce să-mi ţin în frîu
atîtea energii interioare
nestăvilita mişcare ce m-animă
avîntul ce mă-ndeamnă
spre încercări necunoscute
eram sînt Dunărea
ce-şi caută odihna
de păsări şi de peşti călătorită
tăiată de carena îngustă
a bărcilor
şi latele podele de vapor
o Dunăre ce se revarsă
şi cu o dulce Deltă
– unde pelicani îşi plimbă
ciocul lor regal –
în Pontus Euxinus
spre odihna
încărcată de sare
şi loviturile se-abat
ca-n vară ropotele ploii
ce te înfăşoară
ca un giulgiu umed
cerul
– o ţară a norilor
de un alb lucitor
cu circumvoluţiuni cenuşii
etern mişcători
şi mereu în schimbare
după cum bate vîntul
şi soarele cum trece printre anotimpuri –
rămîne singur veghetor
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.