soarele
cu o molatecă hlamidă de raze
luminează
peste amiaza tîrzie a inimilor noastre
peste cîini educaţi şi pescăruşi flămînzi
rămîne doar Strigătul
care ne va cuprinde
cu gura lui largă
deschisă
peste o mie
o mie şi încă o mie de lacuri
oglinzi răcoroase
cu zeităţi ascunse
gata să-ţi fure umbra
separaţi
în alveole terestre
doar privirea patinează
pe luciul de stele
ne căutăm
sub ramurile verzi
de conifere
prin pădurea
în care Strigătul
se amplifică
pînă la muţenie
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.