umbra se mişcă
în noaptea
în pîcla deasă
obosită
de cîte lumini
se abat printre crengile
ca nişte mari semne
ce sfîşie
pe pietrele umede
reci ca mîinile morţii
rotunde ca umerii zilei
de cîte picioare au călcat
peste ele
se-ntinde întreg trupul tău
în devoţiune
o lume din care ai pleca
ai vrea să pleci
într-o pustie
unde nu se află
purtători de cagule
şi toţi au în piept
inimile adevărate
dar fără somn veghez
în tulburare
într-o lume în care
nu am loc
o lume-n care voi trăi
pînă la capăt
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.