cînd inima-i cu totul între gheţuri
tu îţi reverşi întreaga iubire
peste adunarea de oase îmbrăcate în piele
mă curpinzi cu genele-n lacrimi
ce se revarsă îngăduitoare
dintre pleoape
sub un cer
de îmbătrînite ere
şi sorii în rotire
ne urmăresc privirea
sfîşietoare e clipa
în care dragostea ne-nfăşoară
atît rămîne
din permanenta alergare
printre stînci
între creneluri
eşti precum e Luna
pe cerul verii treierat de stele
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.