o blîndă lumină trimite copacul
prin frunzele lui
una cîte una ele astupă
cărarea unor minţi
cu ambele mîini
pe gîtul delicat al amiezii
pielea luminoasă
îmbracă piept şi umeri
pînă în talpa fragedă
a nopţii
sclipind cum stinsele scîntei
dintr-un vulcan
– un foc nestins
o lavă purificatoare
se zbuciumă-n adîncuri
bolborosind nenumărate profeţii –
norii grei
ca o ceaţă umedă
înghit munţii
rămîne stingheră doar crucea
lîngă casa vampirului
– o luptă inegală
în faţa ploii de foc
care taie brazdă
prin cer –
admiri în zare
un mare vapor roşu
cum străbate prin lumină
apele mării
deschide calea noastră
prin aer
– plecăm mînă-n mînă
urmăriţi de imaginea
roşu victorioasă a navei
călătoare
spre portul plin de iluzii –
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.