o ploaie fără oprire
se revarsă
peste cîmpie şi pomii
plecaţi în căutarea
primăverii
în care liliacul deja se scuturase
de florile albe sau roşii
liliachii ca în apusurile tropicale
inima pulsează
în ritmul egal al zilei şi nopţii
lîngă inima ta
primăvara e încă devreme
şi ploaia continuă în averse
peste ierburi şi case
oglindă a iubirii
o ploaie ce satură planeta
şi sufletele toate
cu o îngăduinţă cosmică
în care iarbă
culcăm ale noastre trupuri
cînd mînă peste mînă aşezăm
şi pieptul întîlneşte sînul
ploaia ne cade peste creştet
ca-ntr-un repetat diluviu
în care Noe cată
pe noii vechi
Adam şi Eva
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.