te prind cu mîna mea arsă
te prind
te cuprind ca-ntr-o faşă
tînără zînă
fără cusur
curată ca îngerii-n grădina stelară
mă urmeazi cu privirea-ţi umedă
tu între toate
o mamă fecioară
cu haina ta lungă
ce-ţi acoperă umărul
castă
şi gîndul prin nouri
în ceaţă
te aşază sus
pe o creastă
cuprinsă de vîrfuri
tăioasă
ca o lamă ce-mparte
răul de bine
şi noaptea de ziua ce ţine
uşa-mbrăcată în blana de miel
e blîndă copila ce-aşteaptă
statornic
inelul cu totul de aur
crestat cu o piatră de-o verde lumină
în care cerul este oglinda
unde împreună aflăm
îndrăgostiţii
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.