pe tăblia rece
pe întinderea congelată a mesei
stau palmele
pierd încet
cedează atom cu atom
întreaga lor energie
indiferenţei
stau nemişcat
toată vlaga se scurge
ca sîngele din arterele rupte
nimic nu opreşte
continua fugă
spre gaura hulpavă
nesătulă
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon