cît ar fi de încăpătoare ziua
scurtă se arată cînd nu eşti cu mine
ştii c-un zîmbet să prevesteşti
alergînd deschizi uşa
şi-n ochii tăi străluceşte
alungarea morţii
pe care paşii tăi o dezmint
cu speranţa vie a tunetului
că cineva/ în clipirea genei tale/
gîndeşte
ne pregăteşti pentru refuzul veşniciei
în oceanul de lacrimi al Iordanului
am intrat împreună
pentru noul botez
sub aripile largi
plutind peste ape
ne-am regăsit/ suflet cu suflet
ca într-o rugăciune
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.