se aude un tropot
de început de lume
un tunet se rostogoleşte
din ceruri
precum pe caldarîmul străzilor
roţile carelor trase de plăvani
printre maşini silenţioase
se aude un fîlfîit
cum brăzdează prin cer
după lumină
vîntul îţi suflă în ceafă
fluieră ca un glonț
pe lîngă urechile
unde timpanul ciocănelul scăriţa
vibrează
mă las cotropit de paloare
ridic pahare pline
şi din nou pline
un clinchet care se revoltă
că Europa-i tot mai bătrînă
deşi se dă drept jună plină de nuri
şi gata de dansuri frivole
vine/ la ore tîrzii cîte un avertisment ca-n Cărţile sfinte
are manşetele negre de funcţionar
nărăvit la hîrţoage
în care conştiincios sunt încondeiate
mulţimi fără de număr
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.