de mine nu voi să mai ştiu
nici de-al primăverii rost
cînd va fi să vină
cu învolburate roţi
prin zăpezile mulţime
cocoţate pe acoperişuri
doar din ţiglă roşă
sîngele îngheaţă
unde să-şi ascundă Penelopa
ale ei războaie
pline de suveici şi împletite roze
cînd în zbuciumare/ pline de nămoluri
ale sorţii ape
dau năvală să-ngroape
sufletele toate
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon