o ţară de stînci în mişcare
răscolită de ape şi ploi
piatră în flăcări/ noroaiele roşii
verde viu şi verde măsliniu
domină panta
viitura plimbă copacii
îi strămută cu tot pămîntul adunat în rădăcini
încremenit pe Athos
muntele Maicii Preacurate
timpul nu ne mai măsoară
unghiile nu mai cresc
nici firele din barbă
munţi logodiţi cu genunea
se opresc aici
se opintesc cu tălpile lor uriaşe
în mare
din stînca fragilă/ sărutată de valuri
ai Doamne acoperămîntul
sub care ne aduni
călugării psalmodiază întru Precista
în timp ce zorii luminează
din înaltul cupolei
cu o lumină lină/ a Duhului
ce împresoară tată şi fiu
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.