nimic nu dă semne
că ceva va fi să rămînă
din caierele nopţii
se torc toate
pe fusul încrestat al orelor
tăiat din arborele vieţii
tristeţea e gata să reverse
din pahare
destinul te adună
în palma-i obosită
ca o consolare
acum vom face zgomot
în fapt pentru nimic
doar către smintirea de inime amorfe
şi minţi încremenite
spre trezirea
trupului în care duhul îşi are adăpost
loviţi timpanele
să nu se mai audă
ce-a fost să fie şi n-a fost
e zgomotul de roţi/ pe şine
sacadat
ca glonţul slobozit
din arme automate
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.