ca pe o scară-n spirală
urcă sufletul tău
într-o rochie lungă
cu paşi rotitori
pe trepte de lemn
cuprinse de fierul forjat
(o coamă de leu
reflectă
în cerc
balustrada)
o lumină pîlpîie
ca o lumânare
bîntuie în curentul nopţii
pe o potecă păzită
de omături
sub îngăduinţa Lunii
un vuiet neobosit
continuu
ca apele cascadei
te poartă prin văzduhuri
spre un liman
în care ne regăsim
în buna îngemănare
a zorilor
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.