suspendat între straturi de ozon
un sandwich zburător
bubuind în lumina strecurată a dimineţii
urmez o cale de prin văzduh
peste pămînturi
cu un timpan dureros sub presiune
respir
sînt munţi mărunţi
castele
mari catedrale
drumuri bine rînduite
sînt suflete tîrzii
pe mal de ape
cu sau fără rost
în vremuri fără miluire
sînt trupuri săpate în nisip
o lumină asemănătoare umbrei
în toamna bogată în aramă
aşteaptă semnul de la cer
privim
încrustate în spate
cele şapte peceţi
şi gloria măruntă ca nisipul
adunată de mîna ce înstrună
dezacordata liră
într-o cadenţă
ce-ţi ordonă să nu îţi pierzi măsura
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.