e o cădere
precum a fructelor
cînd vine vremea
şi îşi părăsesc locul de pe ram
se rupe peţiolul gîndului
anii sună
rostogoliţi prin tranşee
alte aşteptări cad pe gînduri
cum grindina ce cheamă anotimpul
e seara cotropită de taine
ce vin şi nu mai pleacă
vin întunecînd iubirea
un vuiet puternic
tulbură întinderea
ne urmează
coboară de pe cer
la apus
Pelicanul
la locul unde
uriaşi nuferi galbeni
se-mpreună
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.