toamna se rostogoleşte
peste inimi şi frunţi
a venit anotimpul
cînd frunza aşterne covorul
pe drumul străjuit de iluzii
călcăm mînă în mînă/ agale
privind peste cîmpuri îmbrăcate în
molatecă haină de brumă
ştiu
ne aşteaptă omături
îngheţul din urmă
zîmbim/ continuăm să păşim
totul e atît de frumos
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon