o pasăre cu aripi deschise
încremenită în cer
stă nemişcată
pentru o clipă
îi aştepţi rostogolirea
dar rămîne
continuă să rămînă
cuprinsă în ramurile văzduhului
precum sufletul
ridicîndu-se sus
tot mai sus
şi brusc
se opreşte
suspendat între cer şi trupul părăsit
amintirea trecerii şi petrecerii
între muritori
închide porţile zborului
nu mai ştie
dacă să-şi urmeze săgeata
sau nesperata cădere
şi pasărea stă locului
ca degetul Domnului...
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.