am străbătut serpetine încăpătoare
canioane adînci
cu pietre suprapuse
multietajate
ridicate la cer
precum piramidele
cu o pădure deasă
şi iarbă pîrjolită de soare
printre munţii cei negri
marea îşi arată obrazul
şi nu se aude nici o chemare
de acolo de unde sufletul
cu înţelepciunea necesară
aşteaptă
prin stîncăria balcanică
încăpăţănate anvelope se aştern
fac din cercul lor
o linie fără sfîrşituri
în tot acest interval
nici Dumnezeu nu apasă pe taste
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.