ne-am văzut în zarea dimineţii
încopciaţi ca la cazarmă
tineri şi liberi de poveri
privind cum soarele se-nalţă
rupînd din geana nopţii
cu piept străluminînd
înaintam prin ierburi
slobozite-n anotimp
cu gîndul iubirii fără de amurg
o! nu mă chema
pe ascuţita coamă
ce-i gata să mă-mpartă
în felurite spaime de-mprumut
iar tu
încă nu ştii să mă iubeşti
printre nămeţi şi fulgeri globulari
am haina străvezie găurită
de săgeata slobozită din arcul inocenţei
la vremea cînd nepăsarea era rege
toate au dreptul
să se împlinească
nu mă cată regrete inutile
cămara e doldora
de amintiri în roşu
din adîncuri
iubirea îşi roti periscopul
vigilentă
ca o armată
într-un război
în care nimeni nu-i învingător
o mînă conştientă ne îndrumă
prin ea se vede
tot cerul în splendoare
viitorul
ce bine-ţi şade Doamne printre stele
la vremea cînd planeta se inundă!
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.