calc fără a lăsa în spate urme
îmi refuz şi umbra
sub Lună sau al zilei Astru
mă risipesc pîn’ la cenuşă
spre a fi humă
pe-ndepărtatele
din greu aratele ogoare
o iluzie ce-nfruntă coasa
mînuită hotărît
ca de-un cosaş
la vremea cuvenită ierbii
de-ar fi să mă găsească
cu dragostea în braţe
ea
cumplita
nici nu va şti
unde să-şi ascundă
neîndurătoarea
ascuţita halebardă
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.