atîtea drumuri stau în faţă
şi cîte alte am rătăcit
aruncat
din gura cu fotoni a realităţii
erou de-o zi şi de-o noapte
crisalidă efemeră
sub canonada de explozii solare
locuitor al întîmplării
în ţara fără anotimpuri
cu o viaţă rătăcită prin pustie
plin de păcate
adînc sapă genunchii
în roca de bazalt
tristeţea rotitoare
Doamne
crescut-am mieii
să pască pe pajiştile tale
lasă-le cîmp să zburde
şi loc de închinare
şi Doamne
îngăduie să apăr
pe oi şi mieii lor
de spaimele ce se coboară
cu aripe zimţate
în ţara cu un singur anotimp
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.