salcia cu botul larg de frunze
aşezat pe ape
se adapă
o întinsă cîmpie de plauri
de ghioluri/ de grinduri
cu egrete/ pelicani
stîrci şi raţe
lebede întrebătoare
cu puii cenuşii
toate mişună
la vremea cînd vara
molcom se revarsă în toamnă
şi perseidele în flăcări
sărută planeta
printr-o lentă mişcare
în constantă rostogolire
Dunărea intră în Mare
şi Marea-i mai mult Dunăre
decît Neagră
şi pădurea
de pini/ de stejari şi liane subtropicale
pe un pat de nisip
şi dune înalte
încremenite prin ierburi
cu adînci rădăcini
dune pironite în Marea
care de milenii
se retrage
pentru a da uscatului
un loc cît mai larg
barca se saltă
tresaltă ca puiul de căprioară
speriat de ruperea crengii
împreună eşti cu iubirea
printre nuferi plini de vigoare
precum caii sălbatici
părăsiţi prin văioagele
Lethei
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.