suflarea pleacă de la tine şi nu se mai întoarce
cascadele de lacuri umplu calea între chilii
cît ceasurile zilei
şi timpul locului se ţine
aici se aşază întru odihnire
minutele sunt ore şi ceasurile zile
sub pelerina Maicii Prodromiţa
sîntem pe creasta către marea
ce se izbeşte cu vuiet
de ţărmul ce ne-aşteaptă
un bastion de piatră în pădure
singular
l-a părăsit demult Cetatea
încremenit el cercetează zările sărate
nu-i ochi să privegheze
sînt toţi în osuare/ pe rafturi
rînduiţi pe segmente
pe poliţe/ doar capete
şi toate anonime
doar Domnul ştie
cum îi strigară părinţii şi copiii
El are/ singurul/
răbojul celor fără nume
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.