la umbra copacului
ascult glasuri de porumbei
sălbatici
în amiaza fertilă
pe ritm de tobe africane
se înalţă palmierul
cu frunzele uscate de jos pînă sus
unde în vîrf
doar cîteva sînt încă verzi
un arbore ce îşi păstrează
toată podoaba
şi vie şi cenuşă
frunzele palmate refuză despărţirea
doar platanii îşi leapădă scoarţa
se lasă jupuiţi
ca mielul în zilele pascale
cu superbie urmează calea vîntului
în trombă se desprind cojile
urcă la ceruri
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.