stăm unul lîngă altul
avem clipa înspumată de tsunami
şi nu-i de mirare
cum inima se-nnegurează
de întristarea
ce zilele ni le scrutează
vezi vîntul cum smulge
una cîte una
frunzele
din ramuri
precum din pomul vieţii
zi şi noapte
timpul ţi le ia ofrandă
se pregătesc copacii
semne întunecate
pe albul care vine
îşi pierd cu fiecare pală
umbra
hieroglife pe cerul încă luminos
al toamnei
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.