stuful prezent pe maluri
şi pe margini de drumuri şi cîmpie
e tăios ca săbiile
mînuite în lupte fratricide
fără milă
e verde în seceta ce ne curpinde
în tot locul
o! nu sînt vapoare mateloţi şi amirali
cît Dunărea ar merita şi Marea
la cîte bătălii pierdute ne aşteaptă
e sîngele o pînză străvezie
un scut/ o pavăză de peşteri
unde nici soarele nu calcă
prin munţii de nisip
în gropile de piatră
acolo lacrimile curg şi nopţile s-aşază
lungi sînt pieţele amiezii
precum iubirile tîrzii
la umbra lor doar clopote răsună
voi tinere simţuri
printre atîtea dune
nu îndrăzniţi şi nu speraţi
la gloria străbună
sînt multe lovituri
şi piepturi prea puţine
la cîte vatra este-ndreptăţită
să ne tîrîm piciorul printre pietre
pînă la malul plin de
stuful dureros al amintirii
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.