mă chemi
tu mă chemi de departe
prin ziduri
pături groase de aer
prin sunetul ploii
prin nepătrunsele zale de zeu
un glas fără sunet
o voce pierdută-n adîncuri de mare
ca de pe o altă planetă
nicicînd locuită
vine chemarea
înfăşurat în pînzele nopţii
precum cavalerii
în drumul lor către steaua
ce se arată doar magilor
aud în timpane
lovituri în cadenţă
prin care berbecul
rupe zăvoarele
se întinde cîmpia
sub pătura neatinsă a iernii
pregătită
hotărîtă să ne îmbrace
cu un linţoliu rece
e ziua
cînd vocea veselă
nu se lasă copleşită
învingătoare
peste crestele frigului
se ridică
din aortele dragostei
cu inconştienţa purităţii
vocea
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.