De vrei să pleci, te rog să-mi dăruiești,
din timpul ce iubirea o măsoră,
prin clipele ce trec, călătorești,
în ziua-n care toate or să doară.
Eu te respir în fiecare gând,
suspinele mă-ntorc ades` la tine,
cum stau și număr zilele la rând,
doar amintirea simt că-mi aparține.
Dar soarta nu te lasă să alegi,
frumosul trece ca și-un tren prin gară
și-n ziua-n care toate le-nțelegi,
vei ști că fericirea e fugară.
Cât mai iubești, te pierzi în amintiri
și nostalgia-n tine se coboară,
purtând discret o lacrimă-n priviri,
cu dragostea ce sufletul măsoară.
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.