Suflarea harului uman
Și vorba cea înaltă
Se-aprind în cei ce au aflat
Recent ce-i aia Artă.
Să te cobori voiam, să vii la mine
Și să te lași de suflu și cuvânt,
Căci ziua ta de sus e mult prea lungă,
Iar noaptea- mult prea scurtă pe Pământ.
E joi,
E dimineață
Și e lume;
E ochi,