Am realizat cum este să te-ntâlnești c-o umbră,
să o săruți, s-o ții de mână, s-o-mbrățișezi…
eventual, s-o iei așa… cu totul pe-arătură,
atât timp cât în vrăjile-acesteia te-ncrezi.
Umbrele, am realizat că-s vesele sau triste,
că-s aspre ori, din contra, foarte delicate,
că sunt lașe-ori curajoase, simpluțe-ori complicate,
verticale ori dureros de înclinate…
Am realizat că nu e cu totul imposibil,
orice ai fi, să ți se potriveasc-o umbră,
chiar umbră-ntâmplător de-ai fi nu este improbabil
să te-asortezi cu cine știe care umbră.
Am realizat amarnic cum o umbră-ntr-o clipă
este-n stare a trânti cu tine de pământ
și fără de a se simți vreo secundă în culpă
să-ți transforme mai toate iluziile-n vânt.
Ce încă n-am realizat e când am realizat
că ajută, poate, să nu-ți pui bază-n umbre,
dar la câte-ai de la ele cu-adevărat de-nvățat,
parcă-i păcat să le suprimi cu "lumini" sumbre…
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.