Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
E vai și amar:
cade, pic cu pic,
tot mai în neclar,
răul cel mai mic!
Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.
Cât timp există libertatea
De-a fi prin vot executată
Poți oare spune că votarea
Chiar e cu totul condamnată?
Am văzut începutul unui univers
(Dumnezeule, cât pot fi de în vârstă)
Spun că pensiile-ar crește
Când se-apropie votarea
Îns-apoi se urmărește
Mai degrabă decimarea
Frăsuială mare-n țară:
Un virus urcă-n grafice turbat;
Împăratu-i foc și pară,
Pesemne dânsul scade ne-ncetat.
suficiența?
extrem de răspândită la oameni
mult prea des religie la partide
Unii caută
noi idei
noi iubiri
noi amintiri
De ceva vreme-ncoa s-a tot considerat
spre-o viață morală să-ndrumi c-ar merita,
totuși mă-ntreb, la om, nu-i astfel delicat
morala-ntregii vieți s-o faci și a-i conta?
Când la vreunul, azi, admiri idiot
în atâtea limbi, de sus, cum tace,
că-i prea filozof sau mut poliglot
diferențe mari chiar nu poți face.