Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
Oamenii găsesc motive pentru orice:
despre îndrăgostit de obicei se comentează:
Intrase în depresie, săracul!
a spune totul
pentru a nu se înțelege mai nimic
sau a nu spune mai nimic
pentru a se înțelege totul
"Pe-atunci când încă hoinăream
prin lumea ei de ceață,
că de abia mai bântuiam
prin propria mea viață,
Gândul, ce-o coti
pe-un drumeag pierdut,
tainic mă pofti,
și-l urmai ciufut.
Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.
Am văzut începutul unui univers
(Dumnezeule, cât pot fi de în vârstă)
Unii caută
noi idei
noi iubiri
noi amintiri
De ceva vreme-ncoa s-a tot considerat
spre-o viață morală să-ndrumi c-ar merita,
totuși mă-ntreb, la om, nu-i astfel delicat
morala-ntregii vieți s-o faci și a-i conta?
Când la vreunul, azi, admiri idiot
în atâtea limbi, de sus, cum tace,
că-i prea filozof sau mut poliglot
diferențe mari chiar nu poți face.
De un timp încoa mă simt complet stupid
atunci când mă duc frumușel la votare;
mi-e nu știu de ce tot mai greu să decid
cam cine aș vrea să mă fure mai tare.