catedrala profanată - Vasile Andreica
Poezie adăugată de: vasysm

    vineri, 17 septembrie 2021

pe marea ușă a catedralei părăsite a singurătății
reformatorii sufletelor lipiseră oferte de dating:
sentimente la dozator,
abonament la piepturi de dimensiuni materne,
apariții promoționale localizate ale unor chipuri bine adaptate
realităților de azi.

în curtea largă se cumpăra și se vindea dragoste la kilogram.
termenele de garanție și condițiile de utilizare erau limpede și riguros stabilite.
toată această aflare-n treabă lăsa senzația unei eficiențe
dincolo de orice frison remușcant.

treceam pe acolo și venele mele dansau un fel de tango:
parțial voiam să flagelez flagelul (dar de unde bici, bitch?),
parțial îmi venea să închiriez o îmbrățișare de exact 45 de minute
la care se adaugă pauzele de publicitate și cafea.

și atunci, cum nu știam dacă voi muri de nervi sau de nefe...ricire,
îngerul a trecut pe deasupra
și mi-a aruncat o pelerină albă de capucin
înfășurându-mi blând sistemul nervos, cel circulator și în mod special cel endocrin.
din difuzoarele uitate pornite răsuna șoptit, cât să aud doar eu în debila larmă:
Agnus Dei,
qui tollis peccata mundi,
dona nobis pacem.

imună la toate astea,
inima torcea în războiul ei veșnicul fir de fiire.
se va înveli cândva în mătase
și-și va aștepta zborul.



vezi mai multe poezii de: vasysm




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.