atât de paradoxală-i această iubire
încât nu pot s-o cuprind în formele clasice.
mi-ai putea fi orice și nimic.
o soră aleasă cu dinadinsul.
îîți știu prea bine trupul înalt ca de zeiță
privit din perspective tot mai interesante
prin timpul ce te-nvârte ștrengar pe-a sorții spiță
rodindu-te alene întru maturitate
uneori te-nvălui într-un surâs șăgalnic. privirea ta e plină, soarbe lumina ca pe o limonadă răcoro asă. de dincolo de spațiu ai venit în numeformă și nu ești a mea.
dansul tău e stângaci, singuratic. pasul tău de felină timidă mă-nconjoară tiptil șovăind. îți șlefuiești vorbele cu lacuri fine și nu ești a mea.
cu trupul tău de muză și sufletul de liră
pari să mă chemi cu tine într-un ciudat infern
în care-ndrăgostiții își ispășesc etern
porniri necugetate și visuri care-aspiră
frunze verzi de busuioc
îmi mută mintea din loc
râd de mine din salată
că nu-s ce eram odată
nu mi-am știut natura de tainic bancomat
cu linie de credit ce pare infinită
într-o criptomonedă de care n-au aflat
bancherii sau escrocii când poartă în ispită
azi pentru nimeni n-am cuvinte
nici mari idei nu pot s-aștern
azi mi-e să tac întru etern
și să te-alint în gând cuminte
știi că mi-e mintea plină de scame
și sângele otrăvit
de scursurile anilor
deci ia un impermeabil pe tine
prin apele lumii
m-au scurs vremelnici curenți
calzi sau amarnici
pe la răscruci imemorabile,
cerul în tristețea lui sihastră
își păstrează calm indiferența
întinzând peste nevroza noastră
pacea revelată în prezența