Catinca și Măndița - Manuela Munteanu
Poezie adăugată de: Manuela Munteanu

    marți, 14 mai 2024

Poteraș cu ochi ca iarba, 
Puși la umbra de sub gene, 
Lasă căile codrene 
Și sulemenește-ți barba, 

Că de tine-întreabă-întruna 
Două tinere surate, 
Ce-au rămas nesărutate 
Pe gurița cât aluna.

Scapă de pistoale, iute,
Că-ți deschid în zori portița 
Și Catinca, și Măndița. 
Amândouă-s neiubite.

Jos, spre râul cu cascade, 
Stă Catinca cea focoasă, 
Amăgită pescăreasă, 
Cu norocul în năvoade.

Noaptea, -n inimă te strânge,
Ca bulboana pui de pește,
De alean se perpelește, 
Te visează și te plânge.

Sus, la strunga cu mioare, 
Stă Măndița cea cuminte, 
Cântă despre cele sfinte 
Cu privirea dusă-n soare. 

Gândul înspre tine-i zboară, 
Însă zborul lui o frige,
Ca și lacrima ce curge. 
Plâns tăcut de sălcioară...

Te așteaptă amândouă 
Și nu-i bai să te împartă. 
Cu așa băftoasă soartă, 
Poți căta și-o alta... nouă. 



vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.