Ce e aceea ce mulți nu prețuiesc
Dar i-e podoabă mâinii oricărui împărat,
Să doară e făcut, firesc
Cu sabia-nrudit e; dar curat!
Nu varsă sânge, dar rănește crunt
Fără să fure-aduce bogăție,
A-nvins de veacuri tot acest pământ,
Făcând ca viața dulce să ne fie.
A-ntemeiat imperii maiestuoase,
A construit cele mai vechi cetăți,
Dar n-are-n-trânsul gânduri belicoase,
În el cine se-ncrede: Ferice fie toți!
Soluția
Un fier pe care astăzi puțini îl prețuiesc
Al Chinei împărat în a sa mână
Cu cinste îl arată acelor ce muncesc,
Nu-i sabie, ce lasă soldații în țărână.
Pios și-a dus supușii în cele patru zări
Cine-ar putea să scoată din piatră bunăstare?
Din răsărit, din țara cu aprigi vânători,
Făcând pășuni întinse pe maluri de izvoare
Și câmpuri înverzite jur-împrejur se-ntind
Iar sute de orașe se nasc, răsar din el
De legea păcii-ascultă, doar binelui servind
Uneltelor moderne fiindu-le model.
E binecuvântarea, e viața, e belșugul!
Și cine-a făcut asta? Simplu: PLUGUL!
vezi mai multe poezii de: Sorin Kantor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.