Vezi varianta desktop a site-ului
Ce e aceea ce mulți nu prețuiesc Dar i-e podoabă mâinii oricărui împărat, Să doară e făcut, firesc Cu sabia-nrudit e; dar curat!
Pastel idilic Ciorchini albi de mioare peste colinele de verde crud
ea nu crede încă, dar nu a fost niciodată mai frumoasă ca acum,
Am plecat sa colindam P la case sa postam Pe Youtube si pe Tip-top Cantari vechi si noi in snopi
Colind Hai să vindem ce am visat Și să ne mutăm la sat. Știi, vom face un ospăț
De când iarna parcă a dispărut
N-ai vrea tu să vii să-mi spui, Că prin ochii tăi căprui, Se-mpletesc în zarea serii Doruri vechi și visuri noi?
Te caut iar în nopți cu sufletul aprins, Îți simt iubirea caldă care pătrunde-n mine, Și dorul mă cuprinde în vid și în abis Iar lacrimile-mi cad în nopțile divine.
Între două frunze moarte Stau speranțele deșarte Și atârnă de o creangă, Învelite într- o rugă.
Limba română ne ține de vatră, ne poartă dorul pe câmpuri și-n sat, ea crește-n suflet, tăcută și dreaptă, povestea străbună ce nu s-a uitat.
Ghetele stau la fereastră Lustruite viguros Toți așteaptă să primească Un cadou mai valoros.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.