Toate ușile câmpiei se deschid spre vastitate,
Vântul scutură perdeaua de hățișuri foșnitoare
Și, în haosul poveștii cu șoptiri năucitoare,
Corbi, pe ciutura fântânii, croncăne-a vasalitate.
Este ora marii grații și-a splendidelor belșuguri
Ce dezbârnă trăsurica-n care vine primăvara,
Umplu cu miros de iarbă și cărări de lut povara
Brazdei, mult întoarse-n vreme pe sub fierul ros din pluguri.
Ce exoduri de sămânță! Ce dezmăț sub raza lunii!
Nuri de muguri cheamă-amenții, ca-ntr-o noapte cât vecia
Să le-aburce neputința unde-adastă rodnicia.
Cu luminile pe față,-ngălbenesc, borțoși, alunii.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.