Dac'- aș muri azi, mă intreb:
Ce las în urma mea, superb?
Doi fii, o casă și- o mașină,
Mai mulți pomi sădiți în grădină
Și poeziile postate,
Tablouri de mine pictate,
Doi câini și blânda pisicuță
Și- obrăznicia de micuță!
Îmi pun această întrebare:
Am obosit de viață, oare?
Nu știu, dar sigur nostalgia
În suflet își face magia!
E dorul să mai fiu copilă,
Să îmi dea mama o pastilă
Când o răceală mă încearcă
Iar tata, la Siret, pe- o barcă
Să mă învețe pescuitul
Când pescărușul, fericitul,
Se ia la- ntrecere cu vântul
Să pot s-aud sfătos-cuvântul.
Poate că-i dorul de bunici
La care-am fost când eram mici
Și care- n marea lor blândețe
Ne ocroteau cu dragi povețe.
Ce las în urma mea, acum?
Un lung și unic călcat drum
Pe care aș vrea să-l fac din nou
Să pot să- l prind într- un tablou
Și să- l las fiilor să- l pună
În inimile lor, cunună!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
La mulți ani, domnule Lican! Pus pe șotii... Hmmmm! Un spirit bun pentru final de an. Considerație!
Ina M. (autor)
luni, 31 decembrie 2018