Am fost aproape de destin,
Dar pașii ni s-au rătăcit,
Maeștrii cruntului declin
Am devenit și am pierit.
Am învățat târziu, grăbit,
Că vremea celor ce-au iubit
A dispărut în fum, subit,
Timpului de nu i-au plătit.
Ne-am risipit în clipe reci,
În amintiri ce dor tăcut,
Și-am devenit străini, perechi,
Într-un prezent ce ne-a pierdut.
Iar dacă sufletul mai strigă,
E doar ecoul a ce-a fost,
O amintire, o verigă,
Ce-și caută un adăpost.
Și am rămas dezamăgiri,
Dureri ce nu s-au vindecat,
Care trăiesc din amintiri
Și din tot ce-au sacrificat.
Iar din ruine din trecut
O să renască ce-am pierdut,
Și pentru noi e-un început,
Să fim ce timpul nu ne-a vrut.
vezi mai multe poezii de: Tipsie1975
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.