Cerbul - Manuela Munteanu
Poezie adăugată de: Manuela Munteanu

    miercuri, 03 iulie 2024

Pe lângă recea șoaptă de izvoare,
Ce curge drept, c-apoi să se întoarne,
S-a înălțat un rămuriș de coarne,
Cu neclintirea lui cutezătoare.

Scrutează într-o lungă contemplare,
Întregul crâng, învăluit în pace,
Ca susurul de ape din răstoace
Să nu ascundă pândele de fiare.

Adulmecând tăcerea cea pustie,
A îndrăznit să-i lege fricii frâul,
Iar setea-i grea a cotropit pârâul
Și bea prelung răcoarea alburie.

Îl cheamă doina ce-o foșnește vântul
Prin brazii care duc în spate cerul
Și saltă să îi caute misterul,
Dar umbra lui acoperă pământul.

Aleargă ca un rege în poveste,
Încoronat și gata să înfrunte
Adâncul râpelor din trup de munte
Și al pădurii-ntinse peste creste.



vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.