Dacă te-ai gândit la ce n-ai fost niciodată,
o să devii ce astăzi nu ești,
o să arzi ca piatra de var
și lumea se clădește împreună cu toți,
timpul nu-i trecut, focul din templu e viu.
Niciun rege nu-și dorește moartea
când oștenii săi sărbătoresc victoria.
Numai tu cu ochii vindecați de înserare
guști neîmplinirea, împlinită în sine.
Cerneala din gânduri se scurge-n cuvinte,
de vezi înaltul și din adâncul de moarte.
Rabzi întunericul ce lumină îți este,
Te rupi în bucăți pentru înțelegerea întreagă.
Numerele fără soț, cu soț se-nșiră
însoțesc nimicul și cresc
dar până unde?
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitãri !
felicia
marți, 19 februarie 2019