Mă bucur și-mi place la mare,
Cu valuri puternice-n umbre fumurii,
Iar soarele împrăștie ultraviolete rare,
Dar încă nu-i cald, oare de ce veni-i?
Puterea mării nu poate fi stinsă,
Îmi place să simt când adie vântul răcoritor,
Iubirea pură din inima-mi extinsă
Îmi murmură trupul dând bucurie tuturor.
Mă uit prelung, că mă-nconjoară cerul,
Lumini de soare auriu aș vrea să fie,
Plutind pe-un nor, să pot s-ating fulgerul,
Putere să prind pentru-o natură vie.
Aveam un gând sfânt și-nălțător,
Cu zâne din mare ce vin pentru voi
Și-aduc lumina soarelui-n viața tuturor,
Ca marea să dea viață și celor cu nevoi.
E multă grijă, durere, nenoroc,
În lumea celor simpli ce-i adunăm pe rând,
Dar cerul luminează pentru toți la un loc,
Ca nimeni să nu-și lase fratele flămând.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.