Să mai facem o-ncercare,
Care aduce o minune mare,
Că-n suflet putere are fiecare
Și uneori durerea mare dispare.
Norii au început iar să fugă,
Uneori în acorduri de soare,
Ce nu mai poate să ajungă,
Se vede acum din zare.
De firul narativ și verde de iarbă,
În vis ea se-mpedică ca o oarbă,
Privind la lumina stelei coapte,
Ce apare-n miez de noapte.
De ziua ta române tu ești printre străini,
Vezi țara ta la știri cu lacrimi și suspini,
Ți-i greu în depărtare, dar pentru bani tu taci,
Tu banii îi strângi, pentru casa ta, faci.
Observăm cum trece timpul întotdeauna,
Fiecare ființă de ieri se transformă acuma,
Ne schimbăm coloritul cu toții în felul său,
Speram că în bine, așa cum vrea Dumnezeu.
Fac totul pentru tine la apus,
Când florile-n iarbă s-au aprins,
De licuricii ce-au luminat grădina,
Când ceru-și ascundea lumina.
O rază melancolică dulce de soare,
Înfierbântă părul meu ușor cărunt,
Ajung la umbră undeva la răcoare
Și-ascult muzica din șoapte mărunt.
Cântecul păsărelelor se întoarce,
seara și dimineața devreme,
iar norii cenușii vin din nou cu pace
și acolo unde-i liniște natura respiră
Când vezi copiii așa de drăgălași,
Știi că au ceva sfânt, că sunt gingași,
Ei vin cu drag pe astă lume,
Iar pentru noi sunt o minune.
M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
și mă sting în umbră.