Absent! Dimineața în care plec
mai departe, spre Mister,
ca urmând linia inevitabilă,
picioarele tale vor aluneca în cimitir.
Absent! Dimineața mă duc la plajă
din marea umbrei și din imperiul liniștit,
ca o pasăre mohorâtă mă duc,
panteonul alb va fi captivitatea voastră.
Va fi devenit noapte în ochii tăi;
și vei suferi și apoi vei lua
albi lacerati penitenti.
Absent! Și în propriile tale suferințe
trebuie să treacă între un strigăt de bronzuri
un pachet de regrete!
vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.