Există dorinţa de-a reveni, de-a iubi, de-a nu dispărea niciodată –
şi există dorinţa de-a muri, dorinţe purtate de doi
curenţi potrivnici între care nu-i un istm să-i despartă.
Există dorinţa unui sărut cât Viaţa şi-întreaga-i cuprindere,
care se termină-n sahara unei agonii complite,
ca o sinucidere!
Există dorinţa de-a…nu avea dorinţe, Hristoase;
te arăt cu degetul meu sinucigaş şi de-aceea deicid:
există dorinţa de-a nu fi avut o inimă-n piept, ci doar oase.
Primăvara revine, revine pentru a pleca. Iar Dumnezeu,
arcuit peste timp, se repetă pe sine însuşi – şi trece, trece
cărând în spate coloana vertebrală a întregului Univers.
Când tâmplele-îndură bătăi lugubre de tobă, dureroase,
când visul încrustat pe jungher doare,
există o dorinţă care se vrea scrisă-n acest vers!
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.