— Ai lăsat nașterea ta să fie trecut,
mi-a spus îngerul. Trebuia să te naști mereu
Trebuia să te naști din nou în fiecare dimineață.
Trebuia să mori de mai multe ori într-o singură zi
ca să poți învia o singură dată.
— Am murit de multe ori, îngere,
de fiecare dată în alt chip.
Dar de născut m-am născut o singură dată.
— Niciodată nu te naști pentru totdeauna,
mi-a spus îngerul – Nașterea
e doar marele risc: moartea e ultima șansă.
Acum vom muri amândoi și, poate,
vom învia împreună
Dă-mi mâna. Ține-mă strâns.
4 aprilie 1997, ora 2 dimineața,
Spitalul Fundeni
————————————————————————————-
sursa: versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.