Iată, îți dau un cuvânt
și cu el îți dau lumea
și nu-ți cer nimic,
numai
să ții minte Cuvântul.
Atât.
Îți dau înțelepciunea
de a regăsi tot ce vei pierde;
tu dă-mi numai râsul
tău
pentru totdeauna.
Ca și cum zilele
ar începe deodată să zboare,
ca și cum
stolul
ar fi tot mai sus.
Îți dau aripi
să te iei după ele,
tu dă-mi numai ultima ta
lacrimă.
Atât
Acum gata.
Am ajuns la ultima treaptă.
Îți dau noaptea lumii.
Tu dă-mi numai oboseala ta
mare.
Atât.
Îți dau flacără,
tu dă-mi numai ultima ta
bătaie de inimă.
Îți dau înapoi lumea
pe care ai pierdut-o.
Tu
spune-mi numai
Cuvântul
încredințat ție.
Cuvântul. Atât.
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag