Coapse limpezi. Valuri limpezi.
Marea umbra-n nori își suie.
Și-i alt țărm lîngă acesta
și un singur tors, statuie.
Despletită îți dai drumul
într-un cosmos de oglinzi,
și de mări multiplicate
te apropii, te desprinzi...
Cerului plutind în ape
i te-adaogi uimitor:
fruntea în Cassiopeea,
gleznele-n Săgetător
... alge-n valuri înnoptate
și picioarele-notînd,
și te fură jumătate
emisferul mării blând.
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag